Multumesc Gabi pentru mentionarea din postul tau de aici! Nu o sa incep cu clisee de genul “sa fie destept, sa abia bani, masini, case” etc.
Barbatul ideal in viziunea mea trebuie sa fie in primul rand ordonat. Ordonat in ganduri, ordonat in general.
Sa ma ajute, sa nu astepte ca eu sa fac totul.
Cand mancam, sa isi spele partea lui de vase, sau macar sa facem cu schimbul. Cand e zi de curatenie sa dea si el macar jumatate de camera cu aspiratorul. Sa nu isi tranteasca hainele pe unde apuca.
Sa fie un om care sa ma respecte, sa munceasca cel putin la fel de mult ca si mine, sa imi respecte programul. Sa imi respecte si libertatea. Sa aiba incredere ca ceea ce zic, e si ceea ce fac.
Sa nu ma critice cand gresesc.
Sa nu ma faca sa ma simt stanjenita in preajma lui.
Sa ma mangaie cand sunt suparata, sa ma sarute pe frunte cand nu e cazul sa faca mai mult.
Sa pot sa stau cu el in Herastrau, noaptea tarziu, fara sa scoatem o vorba. Sa tina pasul cu mine cand am chef de vorba.
Sa se poarte ca un copil ca sa ma faca sa rad. Sa fie barbat cand iesim in oras si sunt imbracata elegant.
Sa imi plateasca ceaiul cand ma astept mai putin.
Sa imi aduca o narcisa primavara, o margareta vara, o viorea toamna si o crizantema iarna.
Sa fie punctual.
Cand sunt racita, sa imi aduca pastile, sa aiba grija de mine, sa fie mai exagerat ca mama.
Sa imi zica cat sunt de frumoasa, in cea mai groaznica zi.
Sa ma tina in brate noaptea.
Cand deschid ochii dimineata, sa il vad ca se uita la mine.
Sa nu se sperie cand injur la fotbal.
Sa se chinuie sa vorbeasca germana si sa o stalceasca in asa hal, incat sa rad toata viata cand imi aduc aminte.
Sa nu ma faca sa simt ca il controlez. Sa faca toate lucrurile astea din proprie initiativa si sa ii faca placere.
Sa fie el. Si el sa fie asa cum am descris mai sus (+/-).
Eu nu urasc barbatii, ca altele. Desi multi m-au facut sa sufar. Dimpotriva. Mai exista barbati sensibili pe lumea asta. Mai exista barbati care nu se sperie de relatii serioase si care sunt dispusi sa iubeasca. Ce am scris eu mai sus seamana destul de mult cu “nefericitul” prezentat de Gabi, dar daca ar fi sa fie natural, nu i s-ar parea ca viata lui alaturi de mine e un calvar. Ci o viata echilibrata.
Postat de: Ioana Sima | aprilie 1, 2007
Jumatate tu, jumatate eu
Postat in this is me
“Sa imi aduca o narcisa primavara, o margareta vara, o viorea toamna si o crizantema iarna.”
Patru flori pe an… nu eşti tocmai pretenţioasă… Numai să nu încurce respectivul anotimpurile…
Oricum, bărbaţi din ăştia există, eu am cunoscut câţiva, dar să nu fii dezamăgită dacă sensibilitatea lor nu e compensată şi de o filozofie ceva mai complexă asupra lumii.
Dar depinde de ce îţi doreşti…
By: Marcus Vibius Hortulanus on aprilie 1, 2007
at 8:51 pm
[...] O femeie cu personalitate, constienta de propria-i valoare. De ce nu or fi mai multe ca ea…?? Ioana Sima e o romantica. Sensibila si senina. Sunt deja gelos pe cel care-i va sta alaturi. Descopar ca [...]
By: Reverberatii « Gabriel.Blogg-Net on aprilie 1, 2007
at 9:11 pm
Sa imi respecte programul.
Sa imi respecte si libertatea.
Sa nu ma critice cand gresesc.
La capitolele astea trei trebuie sa faci si tu mici compromisuri. Bine, cu criticatul mai merge, dar nu am cunoscut oameni din specia mea care sa poata complet sa se adapteze programului unei femei
P.S : Am intrebat o cunstinta acelasi lucru, inspirat din tag. Ce crezi ca a raspuns (in spritiul 1 aprilie..evident) : Sa poata sa sape gradina cu **** !
By: krossfire on aprilie 1, 2007
at 9:20 pm
Nu stiu daca voi intalni vreodata un barbat care sa fie exact asa cum imi doresc. Mi-ar placea sa aiba cel putin jumatate din calitatile pe care as vrea sa le aiba desi constat ca in conditiile astea o sa raman singura. Nu stiu…poate sunt prea pretentioasa. “Ce farmec are sa te plimbi prin parc? Mai bine stai si vezi un film acasa.”, asta mi-a zis prietenul meu acum cateva zile. De atunci…parca s-a intrerupt ceva. Cred ca e vina mea, astept prea multe…
By: Julia on aprilie 2, 2007
at 8:51 am
cand am citit ce barbat ti-ai dori mi-am zis” asta-s eu!”. dupa care mi-am dat seama ca “eram”, nu mai sunt asa. disponibilitatea de a fi tu insuti scade odata cu fiecare relatie nepotrivita, cu fiecare esec.cu fiecare om care nu iti apreciaza felul de a fi, cu fiecare iubit care se dovedeste mai tarziu ca nu a fost chiar asa iubit, cu fiecare om ce ne intra in suflet si pleca cu ceva din el ramanem tot mai singuri, tot mai putin dispusi de a fi noi insine. si daca nu suntem noi insine nu avem nici o sansa sa gasim iubirea ideala, cea care sa ne implineasca. pana acum imi era frica ca nu o vai intalni pe acea”EA” la care visez. fiecare relatie m-a schimbat si nu intotdeauna in bine asa ca acum imi e cel mai frica de mine, frica ca nu mai pot fi EU, ca sunt un cameleon ce incearca sa se adapteze la compromisuri nemaicrezand in ideal. Comportamentul unui barbat alaturi de femeie e interactiv, tu ii presetezi anumite reactii, ii “ridici la fileu” anumite gesturi, il stimulezi intelectual , il provoci sa iti faca surprize, sa te uimeasca, sa te faca sa te simti femeie. barbatul e ca un copil la serbare care spune poezia stiind ca il privesc parintii din randul intai. da-i motive si te va face fericita, fa-l mandru ca te iubeste, arata-i ca e special. fii panza lui pe care sa-si picteze iubirea si lasa-l sa se mandreasca cu opera lui. nu-l limita si nu-l lauda prea mult. iubirea e o provocare. fa-l sa se bucure de calatorie nu de sfarsitul ei, mentine-i vie dorinta de a te cuceri, nu-i oferi certitudinea iubirii tale. cred in iubire si in relatia perfecta insa uneori uitam ca ceea ce primim de la celalat e si rezultatul propriilor atitudini. barbatul e actorul ce nu poate juca piesa iubirii cu sala goala. fii publicul lui, aplauda-l si arata-i ca simti ce simte si el, fii solidara cu suferinta lui, cu fericirea lui, joaca alaturi de el pe scena. iti doresc o primavara minunata si plina de iubire!
By: augustin radu on aprilie 2, 2007
at 11:37 am
@Augustin Radu: “Unii oameni intra in viata noastra si ies repede. Altii raman o perioada de timp si isi lasa amprenta pe sufletul nostru. Si nu mai suntem niciodata ce am fost candva…” – imi zicea cineva drag demult. Si asa e. E normal ca fiecare relatie sa ne schimbe. Mie mi-au trebuit n indragosteli si suferinte ca sa ajung azi asa cum sunt. Adica sa stiu ce vreau si sa nu ma mai las calcata in picioare de oricine. Si postul asta s-a nascut din combinarea calitatilor si a defectelor diferitelor persoane care au intrat cu bocancii in viata mea.
Cand gasesti persoana potrivita, nu mai trebuie sa iti controlezi fiecare miscare…te mulezi in functie de celalalt in mod inconstient si iti face placere. Asta cred eu…
Mi-ai lasat cel mai frumos si sensibil comment de cand mi-am facut blogul asta. Si iti multumesc! Iti doresc si eu tie mult soare in suflet primavara asta!
By: Ioana Sima on aprilie 2, 2007
at 12:44 pm
O parte din ce ai zis o ragasesc in “el”. Asa ca, barbatul ideal e departe de a fi inca “ideal”. Cred ca idealitatea o regasesti in momentele rare de fericire nevinovata, suprema (daca pot spune) si rare!
By: alexandraslm on aprilie 2, 2007
at 1:58 pm
@ioana…si cu toate ca ti-au intrat in viata cu bocancii, iti pastrezi increderea in fat-frumos. mulatul de care spui nu tine cumva de compromis, de puterea de a intelege si accepta cealalta jumatate, cu calitati si defecte? nu inseamna in fapt speranta in viitor si’n omul de langa tine?
una peste alta…nice atitude!
la buna citire!
By: gabriel on aprilie 2, 2007
at 6:43 pm
@gabriel: sigur ca asta inseamna… stii…toata lumea mi-a sarit in cap de cand am scris postul asta. “vai ce pretentioasa esti”, “nu o sa gasesti niciodata pe cineva asa” etc etc. Si ma gandeam, ca rezumandu-l pe barbatul meu ideal as spune ca trebuie sa fie un om langa care sa ma simt bine, care sa imi ofere liniste sufleteasca. Si DA! Imi pastrez increderea ca intr-o zi o sa apara si “fat-frumos”. O sa mi-o pastrez orice s-ar intampla. Pentru ca sunt o optimista incurabila si imi place la nebunie sa iubesc!
By: Ioana Sima on aprilie 2, 2007
at 7:06 pm
ai intrat doar in detalii prea mult. si asta sperie. oricum e bine sa ai standarde inalte, cineva care o sa le indeplineasca 75% o sa vez ca deja o persoana deosebita, cu care merita sa incerci.
By: gabriel on aprilie 2, 2007
at 7:11 pm
Cu totii suntem persoane deosebite… si merita sa incerci si cu cei care nu ating acel procentaj de 75%
pentru ca nu se stie niciodata. Uite, poate omul langa care o sa imi petrec batranetile, va fi cel mai dezordonat om de pe pamant, va intarzia la intalniri etc. dar ma voi simti sigura in bratele lui… deci normal ca sunt dispusa sa fac si compromisuri… Viata fara compromisuri ar fi mult prea plictisitoare.
By: Ioana Sima on aprilie 2, 2007
at 7:20 pm
nice atitude, nice girl, smart women…lucky man.
la buna citire!
By: gabriel on aprilie 2, 2007
at 7:25 pm
si daca ar fi barbatul (pt k exista…) oare l’ai descoperi ?
si dak l’ai descoperi…
oare u poti fi aja cum vrei sa fie el?…
dupa mine raspunsurile sunt cu totul altele decat DA si DA..din pacate…
By: nu conteaza_ doar in trecere on aprilie 2, 2007
at 11:39 pm
Mă întreb dacă ai identificat corect bărbatul în braţele căruia te vei simţi sigură după proprietăţile enumerate mai sus…
De multe ori, gândim după şabloane. Un şablon ar fi “ce am mai întâlnit până acum”.
Toate şablolanele sunt nocive.
Bărbatul în braţele căruia te vei simţi sigură va avea unica proprietate de a te simţi sigură în braţele lui.
By: Marcus Vibius Hortulanus on aprilie 3, 2007
at 9:05 pm
Eu sunt cel pe care il cauti ,am toate calitatile pe care le-ai spus dar sunt gunoier .E ok?Desigur ca si eu am o lista despre cum ar trebui sa fie femeia ideala.Ne intalnim,confruntam listele si …vedem. : )
By: smerenia on aprilie 6, 2007
at 8:45 pm
tr
By: stela on ianuarie 15, 2008
at 8:07 pm