Azi eram pe terasa la Festival ‘39. Colegele mele citeau cu spor din Cosmopolitan si alte prostii iar eu…eu citeam cu spor Gazeta Sporturilor. Si bine ma simteam…plus ca mai comentam cu doi dintre cei doi baieti din grupa meciurile precedente, accidentarile, bugetele s.a.m.d. In seara asta cica era girls night…partial…ne-am comandat pizza, apoi fetele au mai vorbit pe mess, au citit partea a doua din revistele alea si s-au minunat de noile aparitii in materie de parfumuri, farduri, haine etc. Eu? Eu in stilul caracteristic urlam la televizor… evident ma uitam la meci… lipsea berica (nu imi place, de aia), in rest limbajul era la locul lui.

Meciul? Pai pot spune ca sunt o suportera semi-fericita, nu pentru scorul de 0 - 1, ci pentru faptul ca Steaua a fost mult peste asteptari…sau Arsenal mult sub. Cert e ca pana la primul si singurul gol, Steaua a avut suflu, a avut jucatori prezenti, a avut si prezenta de spirit, si ocazii, si portar… Minutul 90′ i-a prins insa demoralizati, apatici sau, cum le place lor sa zica “dupa primul gol am cedat psihic”… Psihic, nepsihic, e inadmisibil ca o echipa din Champions League sa isi schimbe comportamentul in cateva fractiuni de secunda. Dar deh, astia suntem, nu ne mai invatam minte si nu ne dam seama ca in fotbal orice e posibil. Cu atat mai mult la nivelul asta.
Mai multe nu am ce zice…asteptam returul, asteptam Sevilla, asteptam o schimbare radicala de atitudine, in cel mai scurt timp posibil, din partea echipei noastre.

Your response: