Era 5.25 iar eu infruntam nametii undeva pe calea Grivitei catre Podul Grant. Ma dureau mainile de la bagaje, imi era cald, ma durea spatele de ieri si injuram de mama focului.
Asta pana cand am ajuns in fata unei cladiri impunatoare pe care scria cu verde Ginger. Am urcat scarile inghetate, am constatat ca nu exista sonerie asa ca am intrat.
Jos erau niste barbati in halate albastre care desenau ceva. Am intrebat de domnul Cezar. Mi s-a spus ca e la etaj si mi-a aratat cu degetul scarile. Am urcat timid.
Sus statea in picioare un domn barbos care m-a intampinat cu multa caldura.
“Buna seara, Ioana!”.
“Buna seara”, am spus.
“Ioana Sima, imi pare bine!”.
Mi-a strans mana cu un zambet larg pe buze. Suntem un fel de rude prin alianta, dar nu ne-am cunoscut niciodata. Am iesit de cateva ori cu baiatul lui, mai mare decat mine cu cativa ani, care mi-e un fel de var.
Casa era goala, peretii albi, o masa in mijlocul camerei inconjurata de patru scaune rosii, din piele italieneasca.
Ne-am asezat.
Mi-a oferit un pahar cu vin rosu dintre cele mai bune, un vin frantuzesc.
Am inceput sa discutam despre restaurantul asta pe care il va deschide peste cateva luni, despre cursul de degustator pe care l-a urmat, despre mancarurile fine ce vor sta in meniu, despre trufe, fructe de mare, gastronomia molecurala si cate si mai cate.
Apoi mi-a prezentat casa. Poate daca as fi vizitat-o singura nu mi-ar fi spus nimic, dar era ceva in felul in care imi povestea cum vor fi asezate mesele, pe unde va intra mancarea, ce picturi originale vor sta pe pereti, ceva in tonul lui, pasiunea lui pentru proiectul asta. Am ajuns si in subsol, in crama. Aici mi-a aratat sticle de vin de 1000 de euro, din toate colturile lumii. M-a invatat ca daca pe sticla de sampanie e trecut anul, inseamna ca e de doua ori mai scumpa decat o sticla normala. M-a incantat cu felul lui de a povesti.
Apoi am urcat si mi-a aratat niste carti de bucate nemtesti. Erau atat de sofisticate felurile si atat de frumoase pozele. I-am spus ca imediat ma topesc de pofta, moment in care m-a invitat la masa. Imediat m-am trezit intr-un restaurant, mancand o salata cu mozzarella. Mi-a povestit despre casa lui din Franta si despre alte lucruri minunate.
Cum se putea incheia mai frumos o seara de luni?

Your response: