Acest blog (sau persoana din spatele lui) va lua o pauza pe timp nelimitat din motive personale. Va anunt cand revin, desi s-ar putea sa dureze ceva. Pana atunci va doresc numai bine tuturor! O toamna frumoasa!

Azi eram pe terasa la Festival ‘39. Colegele mele citeau cu spor din Cosmopolitan si alte prostii iar eu…eu citeam cu spor Gazeta Sporturilor. Si bine ma simteam…plus ca mai comentam cu doi dintre cei doi baieti din grupa meciurile precedente, accidentarile, bugetele s.a.m.d. In seara asta cica era girls night…partial…ne-am comandat pizza, apoi fetele au mai vorbit pe mess, au citit partea a doua din revistele alea si s-au minunat de noile aparitii in materie de parfumuri, farduri, haine etc. Eu? Eu in stilul caracteristic urlam la televizor… evident ma uitam la meci… lipsea berica (nu imi place, de aia), in rest limbajul era la locul lui.

Meciul? Pai pot spune ca sunt o suportera semi-fericita, nu pentru scorul de 0 - 1, ci pentru faptul ca Steaua a fost mult peste asteptari…sau Arsenal mult sub. Cert e ca pana la primul si singurul gol, Steaua a avut suflu, a avut jucatori prezenti, a avut si prezenta de spirit, si ocazii, si portar… Minutul 90′ i-a prins insa demoralizati, apatici sau, cum le place lor sa zica “dupa primul gol am cedat psihic”… Psihic, nepsihic, e inadmisibil ca o echipa din Champions League sa isi schimbe comportamentul in cateva fractiuni de secunda. Dar deh, astia suntem, nu ne mai invatam minte si nu ne dam seama ca in fotbal orice e posibil. Cu atat mai mult la nivelul asta.
Mai multe nu am ce zice…asteptam returul, asteptam Sevilla, asteptam o schimbare radicala de atitudine, in cel mai scurt timp posibil, din partea echipei noastre.

Aseara am iesit la plimbare prin Herastrau. Si am vazut cum vine toamna… Si pentru cei care sustin sus si tare aici ca Bucurestiul e urat, murdar, plin de tigani etc. uitati ca nu e chiar asa… Si toamna vine chiar mai frumos decat la munte…

In sunete de clopotei:

Uhh, de cand nu am mai primit lepse Ea vine de la Gramo. Ei sunt curiosi sa afle ce IM folosesc. E simplu…yahoo messenger si atat. De fapt multi messenger mai nou, ca am doua id-uri. A incercat mommy dearest sa ma convinga sa trec pe Skype ca e mai bun, imaginea mai faina, sunetul mai bun…dupa ce mi-am facut n conturi, pentru ca tot uitam parola, am renuntat la idee. Ce sa zic, sunt fidela de felul meu. Plus ca ma enerveaza la culme partea de completat casute…age, sex, hometown, country, nick, pass o data, pass de doua ori etc. Mai mult nu am ce zice pe tema asta… pana data viitoare…

p.s.: tag-ul asta era ca sa ma impulsionati sa mai scriu ceva? Da, da, stiu ca m-am lenevit! :p

p.p.s: Ah, aproape era sa uit sa dau mai departe… avand in vedere ca jumatate din blogrollul meu s-a lenevit ca mine, sa mearga la Krossfire, pe care il provoc sa scrie un post-fluviu pe tema asta

Am iesit in seara asta in oras si am ajuns intr-un bar de pe strada Italiana, bar in care isi faceau veacul elevii din liceul Spiru Haret. Inclusiv prietenul meu, care s-a minunat toata seara de cat de multe s-au schimbat in asa scurt timp: de la patron, la numele barului, la vopseaua de pe pereti si colacul de la toaleta. Si stateam eu si ma gandeam cat de repede se schimba totul in jurul nostru. Ti se pare la un moment dat ca pana sa se intample ceva dureaza o vesnicie, dar cand acel ceva s-a produs, nici nu stii ce te-a lovit.
Din copil bomba, am ajuns sa ma simt femeie…cand, nu stiu.
Din elevi, am devenit atat de brusc studenti.
Si cum vorbeam cu el acum cateva zile, toate denumirile se schimba. Nu mai e nici “clasa mea”, e “grupa mea”. Nu mai exista “merg la scoala”…acum merg la facultate. Nu mai sunt teze, sunt examene. Nu mai sunt corijente, sunt restante. Nu tot aia e?!? Si te miri de ce nu te poti obisnui…pentru ca s-a intamplat atat de repede!
De cand am ajuns eu sa muncesc atatea ore pe zi?
De cand castig ceva bani pe munca mea?
De cand am ajuns sa dorm singura, in patul meu, in casa mea?
De cand nu mai am restrictii la ora de venit acasa?
De ce nu ma mai cert cu mama?
De ce nu ma mai vad cu mama?
De ce imi platesc singura facturile?
Nu vi se pare ca parca cineva de undeva apasa pe butonul de fast forward, numai asa ca sa se joace cu mintile noastre? Crestem atat de repede, suferim atat de repede, uitam atat de repede, ne indragostim atat de repede, traim atat de repede, murim mult prea repede. Bine, hai sa uitam de ultima parte si sa nu ne deprimam prea tare…suna bine
Si totusi…

Videoclipul si melodia urmatoare explica foarte bine cam prin ce perioada trec eu acum…don’t worry ca-mi revin

Later edit: Si un video la care m-am uitat de o mie de ori zilele astea…poate va place si voua…

Stiu ca am disparut pentru o perioada lunguta. De ce? Pentru ca… pur si simplu o vreme nu m-a mai interesat nimic. Am avut multe pe cap, nimic interesant. A trecut si boala, a trecut si restanta si odata cu ele a trecut si timpul. Am revenit in Bucuresti, am lasat in urma Brasovul, exact ca anul trecut, cand nu stiam peste ce voi da aici, cand credeam ca nu voi face fata, cand credeam ca nu-mi voi gasi locul. Surprinzator, m-am descurcat perfect. Mi-am facut prieteni, am invatat multe lucruri noi, am muncit si cel mai important, mi-am gasit linistea. Si a mai trecut un an. Toata vara am trait cu senzatia ca de acum va trebui sa iau totul de la zero, dar am ajuns aici si m-am convins ca trei luni mi-am facut griji degeaba. Totul incepe sa prinda forma, viata incepe sa aiba un contur din nou. Sunt linistita, sunt fericita, ma trezesc zambind aiurea, imi dau seama ca prietenii vorbesc si ca nu am priceput o iota din ce au zis pentru ca visam cu ochii deschisi, mi-e bine.
Ma face fericita! De ce s-a intamplat, nu stiu. Cum de, nici atat. Nu e ciudat cum se intampla unele lucruri cand te asteptai mai putin? Dar in asta consta frumosul.
Nu, nu am luat-o razna, it’s still me, numai ca putin altfel. Nu ma astept ca cineva sa inteleaga ce scriu aici, nici nu conteaza. Prea multe intrebari nu fac bine. Tacerea poate spune totul.

“Bolnavul Sima Ioana, in varsta de 20 de ani, cu domiciliul in judetul Brasov, a fost internat in sectia Chirurgie F.O. 3190/874 de la 27.08.2007 pana la 03.09.2007 cu diagnosticul Apendicita acuta flegmonoasa. Iese in stare vindecata chirurgical. Pacienta se interneaza cu semnele clinice ale unei apendicite acute. Biologic si paraclinic se sustine diagnosticul mai sus enuntat. Se intervine chirurgical si se practica apendicectomie cu infundare de bont si mezoplastie. Evolutia postoperatorie a fost favorabila.”
Asta scrie pe foaia de externare. Nu am stat atatea zile in spital, ci numai trei. Rau a fost de la inceput, pana astazi cand m-am vazut cu firele scoase. Rau a fost din momentul in care doctorul mi-a introdus acul in coloana.

Intrasem si eu in casa. Cainele statea tolanit pe covor, bunica sforaia demult si mama isi aranja unghiile cu televizorul aprins. La TV - stirile Antena. Si ce imi vad ochii si aud urechile? Ca exista in Romanica noastra (care mai nou iar e arsa la popou) un nene, pe numele lui Maximilian Onofrei care vorbeste cu mortii. Si nu ca poarta conversatii despre familion ci le spune ce mai e nou prin mass media, ce reclame au mai aparut, cat mai costa diverse produse etc. Si ce se gandeste el vorbind cu stramatusa-strabunicii-matusii-bunicii-mamei lui? Sa isi faca un site in care sa vanda spatiu publicitar pentru lumea de dincolo… … …. ………….. ……………….. ……………. !!!!!!!!!!!!!!!!! Are chiar si diferite pachete promotionale (cam ca la TVS-Holding): de baza, normal si premium. Nu va speriati de preturile mari, ca toate sunt “negociabile, in functiile de nevoile si resursele de care dispune fiecare client”. Ba mai mult el isi “rezerva dreptul de a modifica pe parcurs intelegerile stabilite, in functie de dorintele si reactiile lumii de dincolo, cu o informare prealabila de minim o saptamana”.
Asadar va puteti depune CV-ul spiritual si puteti afla mai multe aberatii…ahhh…pardeuse, informatii despre lumea de dincolo accesand acest site. Si nu va lasati din prima, NEGOCIATI pana la ultimul banut!
Nu stiu de ce (chiar nu stiu) asta imi aduce aminte de tanti aia confuza de la PRM, care poarta vesnic pe cap o coronita, primita de la un mosulica cu barba alba iesit dintr-o sfera cu mult abur, sfera ce a aterizat intr-o seara la ea in camera. Vibratoare doamne! Da-le vibratoare!

Acum ceva vreme radeam de pretendentii de la Megastar. Dar mi-am dat seama de curand ca romanii nu sunt nici pe departe atat de geniali ca englezii, americanii sau nemtii.
Spre exemplu, domnul din filmuletul urmator, pe numele lui Onka Judge, crede ca are ceea ce ii trebuie ca sa castige concursul “The X Factor” din Anglia…

E vorba despre nepotelul colegului mamei mele… si are deja site Sa le traiasca!

Click Aici si il puteti vedea si voi.

Nu stiu cati dintre voi s-au uitat vreodata/se uita constant la Survivor. Eu am intrebat in stanga si in dreapta si toti ma intreaba “ce e aia?”. Si de fiecare data aceeasi poveste.
Este un reality show, difuzat de postul AXN, zilnic de la ora 18.15 si in reluare dimineata, unde 18 oameni, impartiti in doua triburi, se lupta pentru supravietuire timp de 40 de zile, pe o insula. Premiul consta intr-un milion de dolari plus o masina (de obicei). Am urmarit aproape fiecare sezon. Imi place sa vad cum unele pipitze de oras se duc acolo, crezand ca pot trai o luna si ceva pe o insula pustie, mancand peste crud uneori, alteori gandaci sau ce se mai gaseste prin jur. Ma distreaza cum unii iau atat de in serios jocul incat se cred pirati, Aqua Men etc. Altii nu fac nimic altceva decat sa se joace cu mintile celorlati si sa ii manipuleze dupa bunul plac. Unii sunt prea naivi incat se incred in oricine si ies rapid din joc, altii se prefac a fi naivi si lovesc exact cand nu te astepti. Din trei in trei zile, participantii trebuie sa se lupte pentru imunitate. Ce este imunitatea? Castigand-o poti sta linistit la Consiliul Tribal, unde se voteaza cel care iese din concurs. Asa ca din trei in trei zile ei sunt supusi la jocuri care iti solicita uneori doar mintea, alteori forta fizica sau psihica, iar alteori ajunge doar sa fii pe faza. Borneo, Australia, Africa, Marquesas, Thailand, Amazon, Pearl Island, Vanuatu, Palau, Guatemala, Panama, Cook Island, Fiji si China sunt locatiile in care s-a desfasurat pana acum concursul. Exotic, huh?
In momentul asta pe Axn ruleaza sezonul 8 - Survivor All Stars, in care mai multi fosti participanti, fie castigatori, fie semifinalisti din editiile precedente, se intrec inca o data pentru un milion de dolari, sau pur si simplu pentru a-si duce cat mai departe posibil aventura. Mai multe detalii gasiti pe site-ul oficial CBS sau aici. Dar ce se intampla daca doi oameni de acolo se indragostesc? Va spun eu. Formeaza o alianta indestructibila si ajung in finala, unde unul dintre ei castiga milionul de dolari.

Apoi? Apoi se casatoresc. Asa cum s-a intamplat cu Rob si Amber la finalul acestui sezon. Drept? Nedrept! Asta e jocul… Tot pe pagina aia gasiti si mai multe detalii despre cum se poate ajunge mare vedeta mare. Sorry daca am dezvaluit prea multe despre show-ul care inca nu s-a sfarsit… Deci nu Rupert castiga…asa cum se astepta toata lumea. Pentru ca aici nu oamenii cinstiti, onesti si harnici castiga, ci cei care stiu sa minta cel mai bine, care stiu sa se joace cel mai bine cu mintile celorlati si care isi gasesc aliantele care ii vor duce pana in finala. Si la sfarsitul fiecarui sezon juriul, format din concurentii eliminati, trebuie sa aleaga cel mai bun rau.
Cum au ajuns concurentii la Survivor? Au completat acest formular si au trimis o caseta care ar trebui sa arate cam asa:

Asa arata una dintre probele pentru imunitate individuala in Survivor All Stars:

Si cand au ramas doar patru…

So? U like it? Si totusi… De ce ne plac reality show-urile precum Survivor sau Survivorman de pe Discovery? Poate pentru ca pe undeva am vrea si noi sa scapam din viata de zi cu zi si sa traim o aventura. Este exact motivul pentru care ne placeau povestile cu pirati cand eram mici? Pentru ca ne duceau intr-o alta viata, o viata imaginara, plina de neprevazut, de aventuri… Sau pentru ca avem o placere sadica de a-i vedea pe altii chinuindu-se? Sau din curiozitate? Voi ce ziceti?

Bine ca s-a terminat si cu canicula, cel putin pentru cateva zile. Nu ca as fi suferit prea tare din cauza caldurii, dar stirile si dezbaterile televizate pe tema asta mi-au facut capul calendar. Fiecare post de televiziune si-a creat propriul generic pentru a introduce stirea despre “cat de cald a fost astazi!!!”. Melodii bizare, imagini apocaliptice si sloganuri pe masura: “Romania sub lupa”, “Romania se TOPESTE”, “Romania PARJOLITA”, “Romania ARDE”, si nu in ultimul rand “ROMANIA LA ROTISOR”…asa ca un pui…inseamna ca Romanica noastra e buna de papa acum?!? Unde mai pui ca au si inceput cu exagerarile de genul: “Rezervele de apa potabila scad in ritm alert” etc. etc. How stupid is that? Credeti-ma habar n-am ce s-a intamplat in ultima vreme… Ca de cate ori am incercat sa ma uit la stiri am ajuns sa schimb canalul dupa doua secunde. Ok, am inteles, e cald, am simtit cu totii, nu e tocmai confortable sa dormi cand in camera sunt 30 de grade, trebuie sa bei apa sa nu te deshidratezi, te mai doare capul, mai esti ametit, dar nu am nevoie sa mi se reaminteasca timp de doua saptamani, din jumatate in jumatate de ora la stiri ca tara ARDEEEE!!! Asta stim…si mai stim si ca baba se piaptana in timpul asta! De dat din gura stim sa dam, de facut ceva, nu prea.
Asa ca sa traiasca emisiunile gen Survivorman, Survivor, The Amazing Race, cele culinare sau cele de aranjat gradinile…they kept me going these past weeks! Despre ele…intr-un post viitor…cand am chef of course!

Sa va mai plimb putin. Poate o sa simtiti si voi macar un picut din ce am simtit eu cand m-am vazut la 2034 de metri deasupra marii si am tras aer (repet, AER!) adanc in piept. Am avut senzatia ca nu am mai respirat de ani de zile. Ce aer, ce apa, ce imprejurimi, ce senzatii! Drumul pana la Balea Lac este accesibil cu masina sau cu telefericul, so what are you waiting for? Imaginati-va ca pe ici pe colo chiar mai era zapada, doesn’t it feel nice just thinking about it?

Plimbati-va putin!

Apoi, daca tot era in drum, m-am oprit si pana la Manastirea Sambata (langa Fagaras). Pozele vorbesc de la sine. Curatenie, liniste, pace… parca o lume cu totul diferita de cea din care plecasem cu ceva ore inainte.

Daca nu sunt vizibile imediat, don’t worry, youtube proceseaza…

Ma topesc. Ma topesc dimineata cand ma trezesc, ma topesc in timpul zilei cand nu fac nimic, ma topesc seara cand stau pe banca de sub felinarul bolnavicios din fata blocului, ma topesc in vise, noaptea. Nu pot sa respir, nu pot sa gandesc, nu mai pot sa ma misc normal. Simt cum valurile de caldura imi sug si ultimul dram de energie. As vrea sa plutesc in deriva pe ocean, sa simt picaturile din cer pe fata, sa mi se imbibe hainele de roua. Viscol, iarna, eu, cu picioarele goale prin zapada, amortita de ger, degerata. Ma topesc.
Mai bine m-as topi de iubire in bratele tale. TU! Tu, care nu existi!

Probabil ca multi dintre turistii care viziteaza Brasovul vor sa urce pe Tampa, acest Hollywood al Romaniei. Intr-o zi mi-a venit si mie ideea sa o iau pe mama la plimbare si sa urcam cu telecabina acolo. Zis si facut. Vreme faina, caldut, numai bine de plimbare. Numai ca odata ce am ajuns acolo, am constatat ca nu era chiar ceea ce ma asteptam sa fie. Restaurantul Panoramic arata a carciuma, e plin de mizerii peste tot si nu prea ai ce face…zece metri in sus, zece in jos si cam asta e. Imprejurimile sunt insa frumoase. Si orasul vazut de sus iti taie pur si simplu rasuflarea.
So go ahead and take a look. Btw the beautiful chick in red is my mom

Poate ati observat ca am disparut de cateva zile. Ei bine, am fost plecata intr-un orasel de munte, situat la vreo zece minute de Fagaras, numit Victoria. Toate bune si frumoase pana am aflat ca trebuie sa cobor din tren in… Ucea. Si am inceput sa imi imaginez zece negri mititei in jurul focului strigand U-cea-ucea-U-cea-ucea…da, stiu am o minte mai bolnava…inainte de Ucea am trecut si prin Voila si nici nu m-am gandit vreo secunda, cand am vazut placuta, ca nu se citeste “vuala”, ca-n franceza. Apoi mi-a picat fisa ca ma aflu inca pe plaiuri mioritice si ca de fapt eram in Vo-i-la cu accentul pus pe “i”. En fin. Am coborat in gara Ucea si am fost preluata cu masina de prietena mea. Sa ma stric de ras cand am vazut ca la iesirea din Ucea de sus - jos (ca nu mai stiu care era), pe placuta era adaugat un “M” mare, foarte bine facut si se putea citi MUCEA!
Despre Victoria ce sa zic. Auzisem tot felul de lucruri inainte, ca e oras construit in vremea socialismului, ca e urat, ca e o fabrica etc. etc. Sincer, m-am speriat putin cand am intrat in localitate, pentru ca si pe stanga si pe dreapta puteai vedea numai blocuri, ori dezafectate, ori locuite de Rromi. Dar odata ajuns in centru, te convingi ca orasul este frumos. E curat si linistit (poate mult prea linistit pentru noi, care ne-am obisnuit cu agitatia marilor orase). Doar ca nu prea ai ce face. Mai ales daca prinzi vreme urata cum am prins noi. La strand e fain de mers, cand e soare. Ai acolo si terasa si de toate. Mai exista o Pizzerie foarte trendy, dar de care te plictisesti daca mergi zilnic. Pizza e buna insa. Mai este o piata cu trei morcovi si doi pepeni. Cam toata lumea are cate o bucatica de pamant unde si-au cultivat rosii, fasole, castraveti, ceapa si altele, asa ca nici nu e nevoie de mare lucru in piata. Sunt multe biserici, patru la numar, prea multe pentru un oras asa mic. Si culmea, sunt deschise numai duminica la slujba…deci sa inteleg ca Dumnezeu e in vacanta de luni pana duminica dimineata? Si exact in ziua cand am ajuns noi se desfasura un concurs de batut toaca =))
Ne-am plimbat, am facut turul orasului in exact douazeci de minute, am mers pe jos pana la combinatul Viromet (se ocupa cu produse chimice), am vazut “palatul” combinatului a.k.a. “Palatul Victoria”, Casa de Cultura, Primaria, Posta, Liceul, singurul Internet Cafe, inaugurat cu putin timp in urma, si altele.
La pranz si seara eram musai la Paradis la Pizzerie…cafea, Santal de pere, Cappy (Capi, cum scria pe nota), apa plata cu lamaie, apa minerala cu lamaie, Nestea, Pizza etc.
Ne-am facut fleasca in momentul in care ne-a prins ploaia si ne-am oprit la 11 seara in mijlocul strazii din cauza unei crize de ras si uite asa au trecut trei zile.
Pentru ca nu m-am prins cum bag un slideshow din Powerpoint pe Youtube, l-am facut in Pro Show Gold si pentru ca e in perioada de proba, e banda aia enervanta acolo… dar faceti abstractie de ea si enjoy my pics :d Pozele cu fructe, legume si multa verdeata sunt facute in gradina bunicilor prietenei mele Nice!!!

In primul rand doarme, in felul asta cica isi reface creierii. Si doarme…cand poate, cand apuca, oricand! Noaptea (normal), la pranz sa isi faca siesta, seara. Mai si iese omu’ la plimbare…cu catelul, cu purcelul (ok, nu cred ca iese nimeni cu purcelul la plimbare da suna fain), sau de unu’ singur. Iese cu prietenii, se intalneste cu oameni pe care nu i-a mai vazut de 11 ani, un an, trei, in functie de situatie. Sta ca musca la soare pe terasele din centru si aproape e omorat de umbrele psihopate (ok, umbrele doborate de taifun/uragan/twister/vant). Se mai plimba, se mai intalneste cu oameni care il saluta da’ omu’ nu stie de unde ii cunoaste…se si converseaza cu ei din politete. Isi mai face planuri, se mai gandeste ca trebuie sa se apuce de invatat pentru restanta, dar avand in vedere ca omu’ e cam tembel de la atata somn, nu reuseste.
Si ce mai face el? Foarte important! Vital as putea spune: MANANCA! Da mananca ca nesimtitu’…de toate, la orice ora cand nu doarme. Se mai si trezeste in timpul noptii sa manance bomboane de ciocolata. Mananca tot felul de bunatati, mai mananca si in oras coji de cartofi cu usturoi, salate grecesti, pizze con spinacci si usturoi again, Chicken Mc Fresh, Chicken Wings, popocorn, salate de fructe cu frisca multa, porumb si altele…ca doar e in vacanta! Are o scuza sa puna pe el 100 de kile.
In rest mai citeste una alta, se mai uita la tembelizor la emisiuni tampite ca nu mai vrea sa auda de politica, se mai joaca Zuma Deluxe, dar in principal mananca si doarme, mananca si doarme…

Dupa cum am mai spus, nu am crezut ca o sa traiesc sa vad asa ceva.
Aseara parcarea de la Romexpo a fost neincapatoare. Membri reuniti de la Wu Tang Clan au deschis seara cu un show de zile mari. In fata au pasit fanii cu pantaloni largi si tricouri XXL si s-au bucurat de fiecare moment oferit de Wu Tang. Au fost in culmea extazului cand unul dintre membri a facut Stage Diving. “The energy that you give to us, we will give to you”, a fost motto-ul rapperilor.
Seara a continuat cu prestatia veteranului Alice Cooper care, in ciuda varstei inaintate, se tine surprinzator de bine. El a interpretat melodii cunoscute precum Lost in America, School’s Out, Be My Lover si, evident, melodia care a marcat adolecenta multora dintre noi, Poison. Surpriza cea mare a venit in timpul melodiei I’m Eighteen, cand, alaturi de Cooper a urcat nimeni altul decat Marilyn Manson. A fost o premiera, cei doi nemaicantand niciodata, pana aseara, impreuna pe aceeasi scena. Alice Cooper a declarat TVR-ului ca in momentul in care le-a spus prietenilor ca va canta cu Manson pe aceeasi scena, acestia i-au spus ca va fi cel mai tare concert sustinut de el vreodata.
Marilyn Manson, pe numele lui adevarat Brian Hugh Warner, s-a lasat asteptat, el intrand pe scena cu o intarziere de aproximativ douazeci de minute. Dintre toate concertele, a fost cel care a primit cel mai mare feedback din partea publicului. Mobscene, The Dope Show, The Beautiful People si multe alte melodii arhicunoscute ale rockerului au rasunat timp de o ora si au lasat publicul fara rasuflare, dar si fara voce. Favorul i-a fost returnat de Alice Cooper cand au cantat impreuna Sweet Dreams, cover-ul dupa Eurythmics. Manson nu a renuntat nici de aceasta data la gesturile sale obscene si mult criticate de unii: a mimat actul sexual, si-a afisat posteriorul si a scuipat cu apa pe public…
Concluzia: Aseara majoritatea oamenilor au venit pentru Manson si, orice mi-ar spune unii, este un adevarat fenomen care merita vazut live! Cat despre eveniment per total, organizatorilor nota 10!

Later edit: Pana acum doar atat am putut uploada, pentru ca mi se tot blocheaza de cate ori incerc. Pe masura ce reusesc sa bag filmuletele pe youtube o sa le postez.