Inceputul

Ce bine ar fi daca am sti de la inceput ce vrem. Ce bine ar fi daca am putea spune nu atunci cand ne vine sa spunem nu.
Idealul? Huh…idealul are suflet de artist. Viata perfecta? Viata in care eu as muri de dorul lui, in care as numara minutele care au ramas pana la reintalnire.
Nu e bine sa fii linistit. Cand esti linistit inseamna ca ai totul. Eu nu vreau sa am totul. Nu acum cel putin. Sunt prea tanara. Acum vreau sa vreau. Fuck it! Ciudate sunt femeile…sau cel putin eu.
Am un chef nebun de viata! Merg cu spatele. Ma uit pe geam. E soare, e viata. Sufletul meu chiar vrea sa se desprinda de corpul in care e captiv, sa se desparta de ratiune, sa fuga.
Conteaza ca pentru mine nu conteaza? Conteaza ca intre noi nu va fi nimic atata timp cat mie mi-e bine asa? Tu ce zici? Ce-mi zici?
Vreau sa imi petrec restul vietii privind peisajul asta. Inchid ochii si-mi apare…oh, stai, asta e din alt film.
Oare cum imi pot trai viata prin muzica? Oare de ce nu pot sa traiesc fara ea? De unde pasiunea asta nebuna?
Nu, e clar, nu am mai putut continua asa. O sa-mi para rau candva? Probabil… Acum? Sigur nu. Conteaza mai mult ce va fi sau ce este? Eu zic ca ce este… Eu nu traiesc ce voi trai peste 20 de ani. Traiesc acum! Asta e frumusetea vietii mele. Ca pot trai momentul asta. Asta din tren, cu castile in ochi, ascultand Cantece si descantece, strambandu-ma din cauza soarelul la foaia asta de hartie cu sigla Tvr-ului, mandra ca ma duc unde imi e rostul. Asta e clipa. Zambesc ironic.
No, I won’t w8 4ever! 4ever starts now!