Pauza
Acest blog (sau persoana din spatele lui) va lua o pauza pe timp nelimitat din motive personale. Va anunt cand revin, desi s-ar putea sa dureze ceva. Pana atunci va doresc numai bine tuturor! O toamna frumoasa!
Blogroll
Ce site-uri mai vizitez
Comentarii recente
- mimi la Piure a la Ioana in doar 13 pasi
- Costea Andra la „Nu suntem intelectuali, suntem jurnalisti”(3)
- ioana la „Nu suntem intelectuali, suntem jurnalisti”
- andrei la „Nu suntem intelectuali, suntem jurnalisti”
- mihai la Piure a la Ioana in doar 13 pasi
- Ioana Tanase la WordPress vs. Blogspot
- thorski la WordPress vs. Blogspot
- eu la „Nu suntem intelectuali, suntem jurnalisti”(3)
- zoso la „Nu suntem intelectuali, suntem jurnalisti”(3)
- I'm just Fluffy la „Nu suntem intelectuali, suntem jurnalisti”
- Comentariu
- Republicare
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Ioana Sima
%d
Cum ar zice cineva, adica eu : Bad Ioana !
octombrie 6, 2007 la 8:37 pm
Da…. pacat. Am zis ca nu-i nimic, stai si tu doua- trei zile si revi. Da’ de unde? Eu acum ce mai citesc? 😛 :))
octombrie 15, 2007 la 9:26 am
Cum spuneam : Rusinica, rusinicaaa !
octombrie 17, 2007 la 10:24 pm
„In aceasta autobiografie voi avea tot timpul in minte faptul ca vorbesc din mormant. Vorbesc efectiv din mormant, intrucat nu voi mai fi in viata cand va iesi de sub tipar. Vorbesc din mormant mai degraba decat cu graiul meu viu dintr-un motiv bine intemeiat: in felul acesta pot vorbi liber. Cand un om scrie o carte despre viata lui particulara – o carte menita sa fie citita chiar in timpul vietii lui – se fereste sa-si exprime gandurile cu toata snceritatea; orice incercare de a fi sincer da gres, deoarece isi da seama ca incearca un lucru peste puterile omenesti. Cel mai sincer, mai liber si mai intim rod al cugetului si inimi omenesti este o scrisoare de dragoste; cel care-o scrie dobandeste o netarmurita libertate de gandire si de exprimare prin insasi constiinta faptului ca nici un strain nu va vedea ce anume scrie. Uneori se mai intampla si cate un abuz de incredere, si atunci, vazandu-ti tiparita scrisoarea, te simti groaznic de stingherit si-ti spui; de-as fi stiut ca scriu pentru public, niciodata nu mi-as fi descarcat sufletul in asa masura si cu atata sinceritate. Desi nu gasesti nimic neadevarat, necinstit si nevrednic de respect, iti dai seama, totusi, ca ai fi fost cu mult mai rezervat daca ai fi stiut ca scrii pentru tipar. Mi s-a parut ca dac-as sti ca scrierile mele nu vor cadea sub ochii nimanui, inainte de a muri si de a deveni, astfel, nesimtitor si indiferent, as pute atinge sinceritatea, spontaneitatea si naturaletea unei scrsori de dragoste.” Asta e Mark Twain. Sper sa te inspire si sa te determine sa te apuci din nou de scris indiferent de sentimente, stari sau ganduri. Scrie din mormant!
octombrie 19, 2007 la 2:48 pm
Pana sa-mi amintesc de marele Twain credeam ca esti unul dintre cei care trimit chain letteruri pe bloguri..that would have pissed me off greatly, and Ioana too.
octombrie 19, 2007 la 11:05 pm
Intre timp am aflat si cine e… si nu stiu cand va mai ajunge pe aici, dar m-a pus pe ganduri 🙂
octombrie 20, 2007 la 1:08 pm