Money is everything

Poate va intrebati ce am mai facut de cand am disparut. Ei bine, pe langa faptul ca am muncit mult am cautat sa imi fac timp sa ma mai ocup si de mine.
M-am (re)apucat sa citesc. Diverse. M-am uitat la documentare, am inceput sa imi fac proiectele pentru facultate si pentru asta am cheltuit eu ieri 80 de lei pe doua carti. 50 de lei pe una, 30 pe cealalta. Si nu am gasit tot ce imi trebuia.
Ar trebui sa nu imi para rau pentru ca e vorba de cultura, dar totusi nu pot sa trec peste faptul ca pretul cartilor este exagerat. Ar trebui sa fie accesibile tututor, stiu, e cliseizata deja exprimarea. Dar este purul adevar. Daca eu imi permit sa dau din cand in cand niste bani pe carti, nu inseamna ca poate toata lumea. Ce se fac cei care nu pot? Pentru ca la facultate sunt multi oameni cu dosare sociale (ma refer la cele care sunt chiar pe bune).
Nu aveam de gand sa imi cumpar cartile repective, dar am fost la biblioteca facultatii si am constatat cu stupoare ca nu e nici urma de ele.
Asa, sa revin. Deci, ce fac cei care nu isi permit? Ok, ne mai imprumutam intre noi, dar xeroxul costa si el. Ba daca stau sa ma gandesc bine, ajungi tot cam pe acolo. O pagina costa un ban si ceva. O carte are minimum 300 de pagini, deci pretul final e cam acelasi.
Ramane varianta anticariat. Dar aici trebuie sa ai mare noroc sa gasesti ceva util. Si chiar imi spunea un coleg ieri ca a vazut cartea pe care am dat eu 50 de lei in anticariat si costa, atentie!, 35 de lei. Maaare diferenta!
Macar de ar fi ceva original in cartile astea. Dar de fapt sunt copii dupa copii dupa copii.
E un cerc vicios aici. Un student se apuca sa munceasca de prin anul II, daca nu mai devreme ca mine. Si stai sa te calce altii in picioare pana sa ajungi cineva. De ce? Ca sa faci un banut sa iti poti permite sa iti cumperi materiale pentru studiu, sa poti plati intretinerea/chiria, sa poti manca o data sau de doua ori pe saptamana la cantina, sa poti sa iti cumperi un abonament RATB si sa iti mai ramana ceva in caz ca vrei sa mergi la vreun spectacol/concert.
Ce sa facem…ne consolam cu gandul ca o sa vina zile in care o sa ne permitem si alte lucruri.
Hai sa nu ne deprimam prea tare.

Probabil ca incet, incet voi reveni si eu in lumea asta. Ma gandesc sa scriu despre mancaruri ciudate din lume, inspirata fiind bineinteles de Andrew Zimmern.

Pana atunci va recomand ultimul videoclip al nemuritorului Bruce Springsteen.
Il gasiti aici.